vineri, 10 octombrie 2008

Mi-e dor.

Mi-e dor de viata, mi-e dor de tine, mi-e dor de el, un dor puternic si sfasietor care nu ma lasa sa respir, nu ma lasa sa merg mai departe, cred ca am uitat sa simt ce inainte imi umplea sufletul si fata cu zambete, acele mici lucruri care-ti bucura viata, sa stii ca nu le mai vad.
Si, totusi mi-e dor de pasii tarzii pe gresia rece, de focurile de tabara de la munte, de plimbarile cu masina pana la bunica, numai noi 2, de miciile noastre sotii si secrete, de capul inoportun, care aparea la usa camerei mele. TU esti si vei ramane unicul meu....

Niciun comentariu: